Revin cu o reteta simpla, dar a unui produs de care ne lovim zi de zi. Aceeasi tava, forma ca la cozonaci (aici am experienta mai mare). Ingrediente putine si simple. Sa trecem la treaba pentru o painica :

* 300 g faina (000, clasica fara E-uri, nu faina de cozonac, prajituri, sa mai aveti de rezerva acolo 100g )
* 1/2 cubulet de drojdie proaspata (adica 25:2 = 12.5 g)
* sare dupa gust (nu exagerati ,dauneaza grav sanatatii)
* o lingura de ulei de masline
* o lingurita de unt
* o lingurita de zahar

Intr-o cescuta se prepara o maia din drojdie cu apa calda, nu fierbinte (se lasa pana se dizolva drojdia)
Intr-un lighean se presara sarea, jumatate de lingurita (dupa gust, dar e de ajuns), se adauga faina, treptat se stropeste faina cu maiaua si ne apucam de framantat (se poate rasturna toata cescuta deodata) . Framantam pana obtinem un aluat omogen, astfel incat aluatul sa nu se lipeasca de mana, mai putem adauga jumatate de cescuta sau o cescuta de apa calda daca nu se leaga aluatul. Dupa obtinearea acestui aluat, care a luat forma unei sfere, spargem aceasta mingiuta si punem uleiul, ne apucam de framantat pana se omogenizeaza iarasi aluatul. Daca nu mai aveti coca pe mana sau maini se lasa aluatul in lighean acoperit si se lasa la dospit (ii putem da viteza daca il asezam pe calorifer ) cam o ora. Dupa dospire, luam tavita si o ungem total cu bucatica de unt, aluatul care a fost la dospit il mai invartim de 2-3 ori si il facem o bagheta, sul, cam cat e tava. Se pune in tava si se lasa la dospit acoperit pe calorifer la cald pana creste si ajunge un pic peste buza tavi (cam 30-40min max depinde caldura). Cand este gata, se incinge cuptorul bine la 130-140 de grade, nu uitati sa puneti jos in cuptor o tavita un castron cu apa, se arunca tava cu aluatul crescut pe gratar la jumatatea cuptorului. Intre timp, intr-o ceasca preparam un suc din apa si o lingurita de zahar. Se lasa cam 30 de min la aceasta temp apoi cu o pensula ungem suprafata painii cu sucul preparat pentru a da culoare crustei. Crestem temp pana la 160 grade si mai lasam cam 15 min. Inainte sa scoatem painea o incercam cu o tepusa de frigaruie sa vedem daca este facuta.

Cam atat: multe cuvinte aruncate doar pentru o paine…

Prima data mi-am propus sa fac paine. Dupa cateva incercari chiar am reusit (nu am masina de facut paine, clasic la framantat ) si uite am trecut la un alt nivel – sa fac cozonaci. Sunt zeci de retete in internetul asta, dar eu m-am oprit la urmatoarea si vreau sa zic ca pana acum cand scriu, deja am facut 3 transe pe baza acestei retete, plus ca un alt bun prieten, Bogdan (bucatar in timpul liber) a fost multumit. Tin sa subliniez ca reteta a reusit avand un cuptor electric, dar cum viata bate filmul prietenul meu a reusit pe cuptor clasic pe gaz.
Reteta este pentru 2 cozonaci (desi in tavile mele mici am facut 4, conteza si umplutura), o sa pierdeti ceva vreme dar va merita. Timp de murdarie in bucatarie: 5-6 ore. Gata, acum la cumparaturi si la treaba!
Cumparam pentru aluat:

1 kg făină (mai pune 1 kg sa fie acolo si sa fie buna, 000, clasica fara E-uri, nu faina de cozonac)
12 ouă
220 gr unt (ATENTIE, un pachet clasic are 200)
350 ml lapte (1 kg sa fie bun, eu pun 3,5% gasime)
50 gr drojdie de calitate (2 cubulete de 25g, proaspata *ATENTIE la data expirarii)
300 gr zahăr (1 kg; o sa fie nevoie si la umplutura)
1 plic zahar vanilat (luati la pachet de 5 pliculte si pentru umplutura) +1 fiola de vanilie
1 sticluta de rom clasica, de 35ml
- optional de ras coaja de la o portocala + o lamaie (dar la cate prafuri se presara acum pe fructe ..
va las sa decideti singuri)
- sa fie in bucatarie sticla de ulei si sarea

Va intoarceti la raionul pt. prajituri si mai puneti in cos pentru umplutura :
VARIANTA 1:
50 gr stafide
300 gr nucă (trebuie macinata , NU CUMPARATI GATA MACINATA !!!!)
250 gr zahăr
2 plicuri de zahăr vanilat
100 ml lapte
2 linguri cacao
VARIANTA 2:
- O tavita de fructe mix dishidratate sau uscate (eu am folosit fructe romanesti: prune, caise, pere, capsuni).

Cam atat… acum la casa si apoi acasa!

Acasa, asa cum scrie intr-un stas invechit e bine sa fie cald. Avand in vedere ca aceasta reteta se face in preajma sarbatorilor de iarna, in bucatarie sa fie cald, pe la 25 de grade. Prima data nu am dat importanta, dar cu coca nu te joci de la cald la rece. Pe tot traseul ei prin bucatarie, pana ajunge in cuptor trebuie sa aibe o tempratura constanta.
Trebuie sa aveti un castron mareee .. chiar mare unde o sa intre tot aluatul si unde va si creste deci, lighean!!! Nu am cantar de bucatarie cantitatile le-am facut cat de cat la ochi, deci nu va speriati.

Intr-un bol (de o portie supa ,ciorba) se face o maia din 2 linguri de făină cu câteva linguri de lapte fierbinte, bătute până obţineţi o pastă cremoasă. Se pune bolul pe calorifer la cald ( centrala merge pe la 50-55grade).

Intr-un alt bol drojdia faramitata se stropeste cu cateva lingurite de lapte călduţ (nu fierbinte!) cu un vârf de cuţit de zahăr şi o lingură de făină. Se amesteca atat cat sa se omogenizeze si se pune bolul pe calorifer.

*Ca sa dam viteza la ambele boluri se acopera , cel mai bine cu folie de plastic.

Cand drojdia a crescut se amesteca cu compoziţia de maia , se bat bine şi se pune din nou amestecul la caldura pe calorifer, acoperit (ramane un bol murdar, la spalat cu el!)

Se bat 10 gălbenuşuri (nu aruncati albusul!!!) cu 150g din cantitatea de zahăr şi 2 varfuri de cutit de sare, (eu am bagat la mixer) până obţineţi o cremă de ouă cu granulele de sare şi zahăr topite.

Pachetul de unt se pune la topit la foc mic .
Cu laptele ramas, adica vreo 300ml se pune la fiert cu vanilia si restul de zahar adica vreo 150g.

Când amestecul de drojdie a crescut se pune în lighean impreuna cu făina (nu trebuie sa aruncati din prima 1 kg de faina, se mai pune si treptat la framantat) şi compoziţia de gălbenuşuri , 6 albuşuri, apoi untul topit, romul, coaja de lămâie şi portocală, laptele călduţ si indulcit. Acest amestec trebuie frământat timp de 35-45 de minute neîntrerupt; cu cat este mai bine framantat cu atat va fi mai pufos (nu mint, specialistii o spun). La frământat se ung mâinile cu ulei (clasic, nu de masiline) şi se continuă framântarea pînă când coca face băşici. Nu va speriati, din acest amestec reiese o coca mai mult lipicioasa asa ca nu exagerati sa mai puneti faina, nu sariti calul, eu mai adaug cam 200 grame la acel 1 kg de la inceput. Este si logic: daca puneti mai multa faina drojdia ramane la aceeasi cantitate asa ca nu o sa mai creasca). Aluatul rezultat trebuie sa fie mai mult moale.

Dupa framantare ajunge la dospit pe calorifer vreme de cel puţin 1-3 ore. Mai trageti cu ochiul sa vedeti cum creste.

Hai cu umplutura!
Se pune la foc o crăticioară cu lapte în care să topiţi zahărul și zahărul vanilat. Adăugaţi nuca macinata (pastrati cateva jumatati de nunca intregi, pentru ornat) în lapte şi opăriţi-o. La final adăugaţi şi cele două linguri de cacao şi stafidele. Bateţi restul de albuşuri (adica vreo 4 ar trebui sa fie ramase) şi amestecaţi spuma obţinută cu restul ingredientelor de umplutură pana se omogenizeaza, apoi lasati la racit.
Cu fructele scapati repede, trebuie doar taiate bacatele mici si atat.

După ce aluatul a crescut, masa din bucatarie se transforma in masa de prelucrare (locul unde veti intinde coca). Se unge cu palma cu ulei. In functie de ce tava aveti, intindeţi câte o foaie de coca pe care puneţi din amestecul de umplutură sau fructele taiate marunt ( nu exagerati cu umplutura, este grea si cozonacul nu va mai creste! nu întindeţi umplutura până la marginea foii!). Se ruleaza foaia şi se pune în tava unsa bine cu ulei pe interior. In momentul în care puneţi cozonacii în tavă aceştia nu trebuie să depăşească mai mult de o treime din înălţimea ei). Dupa ce l-ati pus in tava intra iarasi la dospit pe calorifer cam 30-40 de minute in functie de cat creste, deci trebuie urmarit. Nu trebuie sa creasca exagerat si sa curga pe margini ci atat cat sa fie peste marginea tavii bulbucat.

Cand au ajuns in faza asta, dati drumul la cuptor sa se incalzeasca, fiindca trebuie sa ajunga la peste 150 de grade, pe la 170-180 e perfect. Cand s-a ajuns la 170-180 grade se pun cozonacii in cuptor pe gratarul cuptorului, pe prima treapta, nu la jumatate lui . Din cauza temperaturii ridicate se formeaza repede crusta de deasupra asta cam in 20-25 de minute. Cand s-a rumenit crusta trebuie unsi cu cele 2 galbenusuri amestecate cu zahar (am uns chiar si cu oul batut cu zahar direct; puteti separa albusul care va ramane surplus si puteti sa faceti niste bezele, urmeaza si aceasta reteta simpla). Atentie mare, sa nu va lipiti de cuptor! Multi ung cozonacii inainte de ai baga la cuptor. Ii mai lasati 5 min la temperatura de 170 de grade (cat a fost deschisa usa cuptorului a scazut temperatura), apoi reduceti temperatura la 150 de grade. Dupa 15 min, cu betisorul de la o frigaruie il puteti testa. Daca patrunde fara sa se lipeasca este gata!!!!!! Se stinge cuptorul si se lasa sa se raceasca linistit, in voia lui.

Cum se fabrica – Discovery

Pe măsura răcirii timpului, o dată cu scăderea temperaturii sub 12°C, ouatul mătcii, creşterea puietului şi zborurile încetează, familia de albine intrând în perioada de iernare, a repausului de iarnă, care începe de din octombrie-noiembrie şi se termină în ianuarie-februarie, când matca îşi reia activitatea şi în cuib apare puietul.
Scăderea temperaturii su 12°C la familiile slabe şi 8°C la familiile puternice determină albinele să părăsească fagurii laterali şi să se restrângă pe fagurii din mijlocul cuibului şi să formeze, în dreptul urdinişului, ghemul de iernare, ce are o formă apropiată unei sfere. Albinele au adoptat pentru iernare sfera deoarece aceasta are suprafaţa minimă raportată la un volum maxim fiind astfel forma perfectă pentru conservarea temperaturii.
Albinele pe perioada iernii sunt active şi se organizează în intervalele dintre faguri, într-o anumită ordine ierarhică. Astfel, la periferia ghemului sunt albinele mai în vârstă, ce stau mai aproape unele de altele şi formează “coaja ghemului”. Aceste albine acoperă complet intervalul dintre doi faguri, mai ales celulele goale, stând cu capul orientat spre interiorul celulei şi cu aripile puţin ridicate, poziţie în care rămân nemişcate. Coaja ghemului are o grosime de 2,5-7cm, temperatura menţinându-se constantă la nivelul acesteia în jurul valorii de 6-8°C. Albinele din interiorul ghemului se dispun mai afânat şi produc căldură, prin mişcări caracteristice de picioare, abdomen şi aripi (de aici zumzetul caracteristic ce se aude la ascultarea coloniei).
În funcţie de mărimea populaţiei familiei de albine, perioada din an, temperatura exterioară şi starea creşterii de puiet, în ghem se realizează temperaturi diferite. Astfel, de la încetarea pontei şi a creşterii puietului şi până la reluarea lor, în mijlocul ghemului se realizează temperaturi maxime de 20°C (la 0°C temperatura exterioară) şi până la 25°C când afară temperatura este foarte scăzută. Când temperatura exterioară ajunge aproape de 14°C, spre sfârşitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie, albinele se încep să se mişte mai activ, produc căldură mai multă iar temperatura din ghem începe să crească. Dacă în interiorul acestuia, când se începe creşterea puietului, temperatura este de 34-35°C, temperatura cojii ghemului, a stratului extern de albine se menţine în jurul valorii de 6-8°C. Cât timp sunt în ghem, pe timpul iernii, albinele încălzesc doar ghemul şi nu interiorul stupului, diferenţa de temperatură dintre interiorul stupului şi exterior fiind doar de 1-2°C.
Producerea căldurii în timpul iernii se face pe seama consumului de miere. Albinele se hrănesc cu mierea şi păstura care se află doar în fagurii ocupaţi de ghem. Ele se mişcă în sus, pe faguri, apoi spre peretele din spatele stupului. Cantitatea de miere consumată de o familie normal dezvoltată pe timpul iernii variază între 7 şi 10kg. Odată cu apariţia puietului, spre sfârşitul iernii, odată cu creşterea temperaturii creşte şi cantitatea de hrană consumată, iar familia intră în perioada înlocuirii albinelor bătrâne, de toamnă, cu cele tinere, de primăvară.

un nou link in constructie in dreapta jos.. nu se stie niciodata cand aveti nevoie de ceva si nu gasiti sau cautati un pret bun .. puteti incerca..

mai schimbam tema , si ne indreptam spre partea umana , trece vremea. imbatranim si uitam unii de altii.. unii de noi , acum ca tot vine vara si lumea nu mai este inscrisa in sindicate ca sa iasa in strada , mai bine sa populam bancile din parcuri sau terase si sa socializam in aer liber nu in facebookuri .. ca o viata prea scurta avem..